senior dex - definiţie, sinonime, conjugare
SENIOR1, seniori, s.m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia îşi exercită şi unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SENIOR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Sportiv) care a depăşit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S.n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziţie cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SENIÓR1 ~i m. 1) (în evul mediu) Mare feudal, stăpân al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) (în unele ţări europene; folosit şi ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SENIÓR2 ~i m. (în opoziţie cu junior) 1) Sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. /<lat. senior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

seniór (-ri), s.m. – Persoană mai în vîrstă; tată. Lat. senior (sec. XIX). – Der. senioral, adj., din fr. seigneurial; seniorie, s.f., din fr. seigneurie; monsenior, s.m., din fr. monseigneur.
(Dicţionarul etimologic român)

SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].
(Dicţionar de neologisme)

SENIÓR, -OÁRĂ s.m. şi f. Sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].
(Dicţionar de neologisme)

SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)
(Marele dicţionar de neologisme)

SENIÓR2, -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. (< fr. senior)
(Marele dicţionar de neologisme)

seniór (stăpân feudal) s. m. (sil. -ni-or), pl. senióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

seniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. senióri; f. sg. senioáră, g.-d. art. senioárei, pl. senioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sénior (tatăl) s. m. (sil. -ni-or)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SENIÓR s. (IST.) aristocrat, gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sen seni senio

Cuvinte se termină cu literele: or ior nior enior