SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărţi, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărţi; (despre soţi) a divorţa. 2. Refl. şi intranz. (Fiz.; despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEPARÁT, -Ă, separaţi, -te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliaţii săi de război. – V. separa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SEPARÁ sepár tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărţi. /<fr. séparer, lat. separare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SEPARÁ mă sepár intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărţi; a se detaşa. /<fr. séparer, lat. separare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEPARÁ//T~tă (~ţi, ~te) şi adverbial v. A SEPARA şi A SE SEPARA. ♢ Pace ~tă pace încheiată de un stat în mod izolat de aliaţii săi. /v. a (se) separa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărţi; a (se) izola. [P.i. sepár. / < fr. séparer, it., lat. separare].
(Dicţionar de neologisme)
SEPARÁT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé].
(Dicţionar de neologisme)
SEPARÁ vb. tr., refl. 1. a (se) despărţi; a (se) izola. 2. (despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
(Marele dicţionar de neologisme)
separá vb., ind. prez. 1 sg. sepár, 3 sg. şi pl. sepáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEPARÁ vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se izola, a se răzleţi, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorţa. 4. a despărţi, (înv. şi reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am ~.) 5. a (se) despărţi, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărţi. (Zidul ~ cele două camere.)
(Dicţionar de sinonime)
SEPARÁT adj., adv. 1. adj. despărţit, izolat, răzleţit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărţit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. şi reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEPARÁT, -Ă, separaţi, -te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliaţii săi de război. – V. separa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SEPARÁ mă sepár intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărţi; a se detaşa. /<fr. séparer, lat. separare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEPARÁ//T~tă (~ţi, ~te) şi adverbial v. A SEPARA şi A SE SEPARA. ♢ Pace ~tă pace încheiată de un stat în mod izolat de aliaţii săi. /v. a (se) separa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărţi; a (se) izola. [P.i. sepár. / < fr. séparer, it., lat. separare].
(Dicţionar de neologisme)
SEPARÁT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé].
(Dicţionar de neologisme)
SEPARÁ vb. tr., refl. 1. a (se) despărţi; a (se) izola. 2. (despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
(Marele dicţionar de neologisme)
separá vb., ind. prez. 1 sg. sepár, 3 sg. şi pl. sepáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEPARÁ vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se izola, a se răzleţi, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorţa. 4. a despărţi, (înv. şi reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am ~.) 5. a (se) despărţi, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărţi. (Zidul ~ cele două camere.)
(Dicţionar de sinonime)
SEPARÁT adj., adv. 1. adj. despărţit, izolat, răzleţit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărţit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. şi reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
(Dicţionar de antonime)