sergent

SERGÉNT, sergenţi, s.m. 1. Grad inferior în armată sau în poliţie, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ♢ Sergent-major = grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, primul grad de subofiţer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SERGÉN//T ~ţi m. 1) Militar cu grad imediat superior caporalului. 2) : ~ de stradă slujbaş la poliţie cu misiunea de a menţine ordinea publică pe străzile unui oraş; gardist. /<fr. sergent, germ. Sergeant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliţie, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, primul grad de subofiţer. [< fr. sergent].
(Dicţionar de neologisme)

SERGÉNT s. m. grad militar superior celui de caporal. o ~ -major = primul grad militar acordat subofiţerilor. (< fr. sergent)
(Marele dicţionar de neologisme)

a aresta locotenenţi / sergenţi expr. (deţ.) a fuma chiştoace (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

sergént-majór s. m., pl. sergénţi-majóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sergént s. m., pl. sergénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SERGÉNT s. gardian, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)
(Dicţionar de sinonime)