servă dex - definiţie, sinonime, conjugare
SERV, -Ă, servi, -e, s.m. şi f. 1. (În evul mediu) Ţăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, şerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SERV ~ă ( ~i, ~e) m. şi f. 1) (în feudalism) Ţăran dependent de feudal; iobag; şerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi şi mijloace de producţie, de munca şi de viaţa căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SERV- v. servo-.
(Dicţionar de neologisme)

SERV, -Ă s.m. şi f. (În feudalism) Şerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].
(Dicţionar de neologisme)

SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) şerb. 2. servitor. (< lat. servus)
(Marele dicţionar de neologisme)

serv s. m., pl. servi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sérvă s. f., g.-d. art. sérvei; pl. sérve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, sub-jugat, şerb, vecin.
(Dicţionar de sinonime)

SÉRVĂ s. v. serviciu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se ser serv

Cuvinte se termină cu literele: va rva erva