servi dex - definiţie, sinonime, conjugare
SERV, -Ă, servi, -e, s.m. şi f. 1. (În evul mediu) Ţăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, şerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări, datorii faţă de cineva; a sluji. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcţiona ca... ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susţine, a sprijini. Îmi servesc prietenii. ♦ A fi de folos, util cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri) A folosi la..., a fi utilizat ca..., a avea rolul de... ♦ Refl. (Despre oameni) A se folosi, a face uz de... 3. Tranz. A pune, a aduce la masă mâncare, băutură etc. ♦ A prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce. ♦ Refl. A lua să mănânce sau să bea. Se servi cu câteva bomboane. ♦ Fig. A da, a transmite. Încearcă să-i servească ultimele noutăţi. ♦ (Despre vânzători, funcţionari etc.) A oferi solicitanţilor cele cerute; a executa o comandă. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Ascensorul serveşte etajele de sus. 4. Tranz. (La unele jocuri sportive cu mingea şi la jocul de cărţi) A pune mingea sau cărţile în joc. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Din fr. servir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SERV ~ă ( ~i, ~e) m. şi f. 1) (în feudalism) Ţăran dependent de feudal; iobag; şerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi şi mijloace de producţie, de munca şi de viaţa căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SERV//Í ~ésc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A susţine printr-o activitate permanentă; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belşug); a ospăta; a trata. ~ cu ceai. 4) (mâncăruri, băuturi) A oferi la masă. 5) (dejunul, prânzul, cina) A oferi, punând bucatele şi cele necesare pe masă. 6) (mingea sau cărţile de joc) A pune în joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbaş; a sluji. ♢ ~ ca ostaş a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbuşonul serveşte la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a ţine locul de... ~ drept mărturie. /<fr. servir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SERV//Í mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument; a face uz (în vederea obţinerii unui rezultat); a se sluji; a se folosi. /<fr. servir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SERV- v. servo-.
(Dicţionar de neologisme)

SERV, -Ă s.m. şi f. (În feudalism) Şerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].
(Dicţionar de neologisme)

SERVÍ vb. IV. 1. tr. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări faţă de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masă. ♦ A oferi cumpărătorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la cărţi) A pune mingea sau cărţile în joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua să mănânce sau să bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].
(Dicţionar de neologisme)

SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) şerb. 2. servitor. (< lat. servus)
(Marele dicţionar de neologisme)

SERVÍ vb. I. tr. 1. a îndeplini anumite funcţii, însărcinări faţă de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masă. ♢ a oferi cumpărătorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la cărţi) a pune mingea sau cărţile în joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ♢ (despre oameni) a lua să mănânce sau să bea. (< fr. servir)
(Marele dicţionar de neologisme)

serv s. m., pl. servi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

serví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. servésc, imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. serveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, sub-jugat, şerb, vecin.
(Dicţionar de sinonime)

SERVÍ vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. susţine. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a întrebuinţa, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mâncarea la masă.) 9. v. ospăta. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porţie!)
(Dicţionar de sinonime)

SERVÍ vb. v. comunica, spune, transmite, zice.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se ser serv

Cuvinte se termină cu literele: vi rvi ervi