serviciul dex - definiţie, sinonime, conjugare

serviciul

[Sinonime]
SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ Expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SERVÍCI//U ~i n. 1) Muncă efectuată în timpul unei activităţi; slujbă. ♢ A fi (sau a se pune) în ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rău) ~ cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere (neintenţionat). A intra în ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic.~ divin (sau religios) ceremonie rituală bisericească. 3) Garnitură de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium).
(Dicţionarul limbii române moderne)

SERVÍCIU s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcţie. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secţie administrativă a unei instituţii, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secţie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalaţii tehnice care concurează la desfăşurarea în bune condiţii a unei activităţi tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porţelanurilor, sticlăriei din aceeaşi garnitură în care se serveşte mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].
(Dicţionar de neologisme)

SERVÍCIU s. n. 1. Acţiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♦ slujbă, post, funcţie. o a fi (sau a se pune) în ~ ul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcţiilor ocupate de un funcţionar, de un militar. 2. Secţie administrativă a unei instituţii, întreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei în care se desfăşoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale. 3. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredinţată cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ scară de ~ = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalaţii tehnice care concurează la desfăşurarea în bune condiţii a unei activităţi tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă. 7. ~ divin = slujbă religioasă. 8. (sport) Punerea în joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)
(Marele dicţionar de neologisme)

servíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SERVÍCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armată. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priinţă, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii ştiinţei.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Serviciudeserviciu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: se ser serv servi servic

Cuvinte se termină cu literele: ul iul ciul iciul viciul