servil
[Sinonime]
SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; linguşitor, supus. ♦ (Rar) Care ţine de condiţia de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri şi traducători) Care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SERVÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă umilinţă; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate şi iniţiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conţinutului; lipsit de originalitate artistică. /<fr. servile, lat. servilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SERVÍL, -Ă adj. 1. Slugarnic; linguşitor; supus. 2. Care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♦ (Despre traduceri) Care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul; literal. [< fr. servile].
(Dicţionar de neologisme)
SERVÍL, -Ă adj. 1. referitor la condiţia de sclav. ♢ slugarnic; linguşitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♢ (despre traduceri) care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
servíl adj. m., pl. servíli; f. sg. servílă, pl. servíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SERVÍL adj. v. literal, textual.
(Dicţionar de sinonime)
SERVÍL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.) 4. adj. linguşitor. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SERVÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă umilinţă; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate şi iniţiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conţinutului; lipsit de originalitate artistică. /<fr. servile, lat. servilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SERVÍL, -Ă adj. 1. referitor la condiţia de sclav. ♢ slugarnic; linguşitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♢ (despre traduceri) care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
servíl adj. m., pl. servíli; f. sg. servílă, pl. servíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SERVÍL adj. v. literal, textual.
(Dicţionar de sinonime)
SERVÍL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.) 4. adj. linguşitor. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)