SÉTĂ, sete, s.f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susţine capsula cu spori la muşchiul de pământ. – Din lat. seta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal ţepos. [< it., lat. seta].
(Dicţionar de neologisme)
SÉTĂ s. f. 1. păr vegetal ţepos. 2. pedicelul capsulei, la briofite. (< lat. seta)
(Marele dicţionar de neologisme)
SETÁ, setez, vb. I. tranz. (Inform.) A stabili, a selecta sau a configura parametrii de funcţionare ai unui sistem tehnic computerizat (aparat, echipament, maşină, instalaţie etc.) conform unei metodologii specifice şi în acord cu o anumită opţiune de operare. – Din engl. set.
(Alte dicţionare)
sétă s. f., pl. séte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
setá, setéz, vb. I (înv.) a înseta.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal ţepos. [< it., lat. seta].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
SETÁ, setez, vb. I. tranz. (Inform.) A stabili, a selecta sau a configura parametrii de funcţionare ai unui sistem tehnic computerizat (aparat, echipament, maşină, instalaţie etc.) conform unei metodologii specifice şi în acord cu o anumită opţiune de operare. – Din engl. set.
(Alte dicţionare)
sétă s. f., pl. séte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
setá, setéz, vb. I (înv.) a înseta.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)