sete dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÉTĂ, sete, s.f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susţine capsula cu spori la muşchiul de pământ. – Din lat. seta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÉTE s.f. Senzaţie fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării ţesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorinţă arzătoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaţ; p. ext. cu putere, cu violenţă, tare. – Lat. sitis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÉTE f. 1) Senzaţie fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ♢ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte însetat. 2) fig. Dorinţă aprinsă. ~ de libertate.Cu ~ a) cu nesaţ; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

séte s.f. – 1. Dorinţa de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Puşcariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s.f. (înv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setilă, s.f. (poreclă pentru cel care bea mult); înseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apă; a lăsa fără apă; a dori); înşetoşa, vb. (a face sete; a avea sete; a lăsa fără apă).
(Dicţionarul etimologic român)

SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal ţepos. [< it., lat. seta].
(Dicţionar de neologisme)

SÉTĂ s. f. 1. păr vegetal ţepos. 2. pedicelul capsulei, la briofite. (< lat. seta)
(Marele dicţionar de neologisme)

sétă s. f., pl. séte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

séte s. f., g.-d. art. sétei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÉTE s. (FIZIOL.) însetare, (înv. şi reg.) însetoşare. (Senzaţia de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SÉTE s. v. secetă, uscăciune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se set

Cuvinte se termină cu literele: te ete