seu dex - definiţie, sinonime, conjugare
SEU s.n. Grăsime animală obţinută din ţesuturile grase ale bovinelor, ovinelor şi cabalinelor, întrebuinţată în industrie şi, mai rar, în alimentaţie. ♦ Fig. Avere, bogăţie, bunăstare personală. ♢ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăţi. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrăşa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEU ~uri n. Grăsime de animale rumegătoare, folosită mai ales în industrie. ~ de oaie.A avea ~ a avea o situaţie materială bună; a fi înstărit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

seu (-uri), s.n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Puşcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s.n. şi f. (jeg, grăsime, murdărie), formaţie regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili.
(Dicţionarul etimologic român)

seu s. n., art. séul; pl. séuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şeu! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă găinile.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SEU s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se

Cuvinte se termină cu literele: eu