sevai

SEVÁI, sevaiuri, s.n., (Turcism înv.) Ţesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suvái, s.n.] – Din tc. sevayi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEVÁI ~uri n. înv. Ţesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. /<turc. sevai, sevayi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sevái (-iuri), s.n. – Ţesătură orientală. – Var. suvai. Tc. sevayi (Şeineanu, III, 109).
(Dicţionarul etimologic român)

sevái s. n., art. seváiul; (sorturi) pl. seváiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sevái¹ adv. (înv. şi reg.) măcar; încailea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)