sever dex - definiţie, sinonime, conjugare
SEVÉR, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă şi pedepseşte fară indulgenţă; exigent, pretenţios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanţe atenuante; rigid. Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândeţe, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. sévère, lat. severus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÉVER, şevere, s.n. Unealtă în formă de disc, cremalieră sau melc, confecţionată din oţel aliat, folosită pentru şeveruire. – Din rus. şever, engl. shaver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEVÉR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; fără indulgenţă; exigent; aspru; dur. 2) şi adverbial (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte neînduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescripţii, reguli, legi) Care este în conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect ~. 6) Care conţine strictul necesar de ornamente; sobru; auster. Stil ~. Arhitectură ~ă. /<fr. sévere, lat. severus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞÉVER ~e n. Unealtă în formă de disc, confecţionată din oţel şi folosită pentru netezirea dinţilor la roţile dinţate. /<rus. şever, engl. shaver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEVÉR, -Ă adj. 1. Aspru, lipsit de blândeţe; grav. ♦ Pretenţios; straşnic, riguros. 2. Rigid, aspru, serios. 3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr. sévère, it. severo, lat. severus].
(Dicţionar de neologisme)

ŞÉVER s.n. (Tehn.) Unealtă aşchietoare pentru supernetezirea roţilor dinţate. [< engl. shaver].
(Dicţionar de neologisme)

SEVÉR, -Ă ASPRU, LIPSIT DE BLÂNDEŢE; grav. ♢ exigent, pretenţios; straşnic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr. sévère, lat. severus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ŞÉVER s. n. unealtă aşchietoare de oţel folosită pentru şeveruire, pentru supernetezirea roţilor dinţate. (< rus. şever, engl. shaver)
(Marele dicţionar de neologisme)

sevér adj. m., pl. sevéri; f. sg. sevéră, pl. sevére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şéver s. n., pl. şévere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

séver s.n. sg. (înv.) 1. nord, septentrion. 2. nume de vânt care bate dinspre nord.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SEVÉR adj. 1. v. exigent. 2. v. aspru. 3. v. riguros. 4. v. auster. 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumuseţe ~; linii ~ ale feţii.)
(Dicţionar de sinonime)

SEVÉR adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
(Dicţionar de sinonime)

SÉVER s. v. miazănoapte, nord.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Sever ≠ blând, indulgent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sev seve

Cuvinte se termină cu literele: er ver ever