sfârâitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s.f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S.f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFÂRÂIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFÂRÂITOÁRE s. bâzâitoare, (reg.) sfârâiac, stârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)
(Dicţionar de sinonime)

SFÂRÂITOÁRE s. v. morişcă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfa sfar sfara sfarai

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare