sfârticare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFÂRTICÁ, sfấrtic, vb. I. Tranz. A sfâşia, a rupe în bucăţi. [Var.: sfârtecá vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFÂRTICÁRE, sfârticări, s.f. Acţiunea de a sfârtica şi rezultatul ei. – V. sfârtica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFÂRTÍCA sfârtic tranz. A rupe în bucăţi (cu mâinile, cu dinţii, cu colţii, cu ghearele etc.); a sfâşia. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfârticá vb., ind. prez. 1 sg. sfârtic, 3 sg. şi pl. sfârtică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfârticáre s. f., g.-d. art. sfârticării; pl. sfârticări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfa sfar sfart sfarti

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ticare