sfădire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. şi tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărţui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitaţie. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFĂD//Í ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se sfădească; a certa. /Din sfadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SFĂD//Í mă ~ésc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi. 2) A rupe relaţiile de prietenie; a se certa. /Din sfadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfădésc, imperf. 3 sg. sfădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFĂDÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, încăiera, învrăjbi, moraliza, mustra, supăra.
(Dicţionar de sinonime)

SFĂDÍRE s. v. certare, dojenire, mustrare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfa sfad sfadi sfadir

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire adire fadire