SFĂNŢÚICĂ, sfănţuici, s.f. (Înv.) Sfănţoaică. – Sfanţ + suf. -uică.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
sfănţúică s. f., g.-d. art. sfănţúicii; pl. sfănţúici(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:SFĂNŢÚICĂ s. sfănţoaică. (~ valora o jumătate de sfanţ.)(Dicţionar de sinonime)