sfărâmare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăştia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s.f. Acţiunea de a (se) sfărâma şi rezultatul ei; sfărâmat1. [Var.: sfărmáre s.f.] – V. sfărâma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFĂRÂMÁ sfărâm tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să eşueze; a zădărnici. ♢ ~ lanţurile robiei a scăpa de robie, dobândind libertatea. /Din fărâma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SFĂRÂMÁ mă sfărâm intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea, prefăcându-se în cioburi; a se sparge în bucăţi. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei acţiuni); a se strădui din răsputeri. /Din fărâma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfărâmá vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sg. şi pl. sfărâmă, 1 pl. sfărâmăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfărâme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfărâmáre s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFĂRÂMÁ vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pământ.) 2. a (se) fărâma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fă-râmiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. şi Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
(Dicţionar de sinonime)

SFĂRÂMÁ vb. v. canoni, căzni, chinui, consuma, crăpa, despica, distruge, forţa, frământa, munci, necăji, nimici, osteni, sforţa, sili, sparge, spinteca, strădui, tăia, trudi, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)

SFĂRÂMÁRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunţire. 5. fărâmiţare, mărun-ţire. (~ unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei duşmane în luptă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfa sfar sfara sfaram

Cuvinte se termină cu literele: re are mare amare ramare