sfărâmat dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăştia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFĂRÂMÁT1 s.n. Sfărâmare. [Var.: sfărmát s.n.] – V. sfărâma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFĂRÂMÁT2, -Ă, sfărâmaţi, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut fărâme, zdrobit, fărâmiţat; fig. destrămat, spulberat. ♦ Fig. (Despre colectivităţi) Nimicit, zdrobit, învins. [Var.: sfărmát, -ă adj.] – V. sfărâma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFĂRÂMÁ sfărâm tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să eşueze; a zădărnici. ♢ ~ lanţurile robiei a scăpa de robie, dobândind libertatea. /Din fărâma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SFĂRÂMÁ mă sfărâm intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea, prefăcându-se în cioburi; a se sparge în bucăţi. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei acţiuni); a se strădui din răsputeri. /Din fărâma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfărâmá vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sg. şi pl. sfărâmă, 1 pl. sfărâmăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfărâme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfărâmát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFĂRÂMÁ vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pământ.) 2. a (se) fărâma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fă-râmiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. şi Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
(Dicţionar de sinonime)

SFĂRÂMÁ vb. v. canoni, căzni, chinui, consuma, crăpa, despica, distruge, forţa, frământa, munci, necăji, nimici, osteni, sforţa, sili, sparge, spinteca, strădui, tăia, trudi, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)

SFĂRÂMÁT adj. 1. zdrobit, (pop.) zdrumicat, zobit. (Pahare ~.) 2. zdrobit, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. zdrobit, (prin Ban.) mlecit. (Stânci ~.) 4. fărâmiţat, mărunţit. (Un aliment ~ în gură.) 5. mărunţit, pisat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 6. fărâmat, zdrobit. (Cu capul ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfa sfar sfara sfaram

Cuvinte se termină cu literele: at mat amat ramat aramat