sfacel

SFACÉL, sfacele, s.n. (Med.) Porţiune de ţesut mortificat care se detaşează de ţesuturile sănătoase învecinate şi se elimină. – Din fr. sphacèle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de ţesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].
(Dicţionar de neologisme)

SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle)
(Marele dicţionar de neologisme)

sfacél s. n., pl. sfacéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)