sfeclire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFECLÍ, sfeclesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o sfecli = a ajunge într-o situaţie neplăcută, a o păţi; a o băga pe mânecă. – Cf. s f e c l ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFECL//Í ~ésc tranz. : A o ~ a nimeri într-o situaţie neplăcută; a o păţi. [Sil. sfe-cli] /Din sfeclă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfeclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfeclésc, imperf. 3 sg. sfecleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfecleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfeclíre s.f. (înv.) păţanie, belea, bucluc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SFECLÍ vb. v. păţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfe sfec sfecl sfecli

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire clire eclire