sferă dex - definiţie, sinonime, conjugare

sferă

[Sinonime]
SFÉRĂ, sfere, s.f. 1. Suprafaţă constituită de locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafaţă. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc şi se mişcă aştrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acţionează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influenţă = întindere, spaţiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influenţă a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referinţă a noţiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însuşirile reflectate în conţinutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFÉR//Ă ~e f. 1) Suprafaţă formată de mulţimea punctelor din spaţiu egal depărtate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafaţă. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ♢ ~ cerească boltă cerească. 4) fig. Limită de cunoştinţe sau de preocupări; cerc; domeniu. ♢ ~ de influenţă mediu în limitele căruia se exercită influenţa cuiva sau a ceva; zonă de influenţă. ~ele înalte cercurile guvernamentale ale unei societăţi. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphäre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

- SFÉRĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „sferă”. [< fr. -sphère, cf. lat. sphaera, gr. sphaira].
(Dicţionar de neologisme)

SFÉRĂ s.f. 1. (Geom.) Suprafaţă ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafaţă. ♦ Obiect având această formă; glob. 2. Regiune cerească unde se mişcă aştrii; boltă cerească. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sferă de influenţă = întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită influenţa cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se referă caracterele esenţiale ale unei noţiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphère, it. sfera].
(Dicţionar de neologisme)

SFÉRĂ s. f. 1. (geom.) suprafaţă ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru). ♢ obiect având această formă; glob. 2. regiunea cerească unde se mişcă aştrii; boltă cerească. 3. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acţionează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social). o ~ de influenţă = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influenţă; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influenţă economică, politică sau militară. 4. (log.) capacitatea de referinţă a noţiunii la ansamblul de indivizi care posedă însuşirile reflectate în conţinutul ei; denotaţie (1). 5. (ec.) ă producţiei materiale = totalitatea activităţilor, a ramurilor din cadrul economiei naţionale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităţilor, a sectoarelor din cadrul economiei naţionale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. (< fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)
(Marele dicţionar de neologisme)

-SFÉR(Ă)2 elem. sfer(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

sféră s. f., g.-d. art. sférei; pl. sfére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFÉRĂ s. 1. (GEOM.) suprafaţă sferică. 2. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 3. v. glob. 4. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 7. (LOG.) denotaţie, extensiune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfe sfer

Cuvinte se termină cu literele: ra era fera