sfidare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreţ, cu ostentaţie; a desfide. – Din it. sfidare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFIDÁRE, sfidări, s.f. Acţiunea de a sfida şi rezultatul ei. – V. sfida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFID//Á ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreţ (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator).
(Dicţionarul etimologic român)

SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreţ; a desfide. [< it. sfidare].
(Dicţionar de neologisme)

SFIDÁRE s.f. Acţiunea de a sfida şi rezultatul ei; înfruntare. [< sfida].
(Dicţionar de neologisme)

SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreţ; a desfide. (< it. sfidare)
(Marele dicţionar de neologisme)

sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz, 3 sg. şi pl. sfideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfidáre s. f., g.-d. art. sfidării; pl. sfidări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)
(Dicţionar de sinonime)

SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morţii.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfi sfid sfida sfidar

Cuvinte se termină cu literele: re are dare idare fidare