sfințire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFINŢÍ, sfinţesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfinţeşte el cu mine. – Din sl. sventiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfinţire, consacrare. – V. sfinţi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFINŢ//Í ~ésc tranz. 1) A trece în rândul sfinţilor; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârşirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste şi admiraţie exagerată; a venera. /<sl. sventiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Pátruzeci-de-Sfínţi s. pr. m. pl. (sil. -tru-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfinţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfinţésc, imperf. 3 sg. sfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfinţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfinţíre s. f., g.-d. art. sfinţírii; pl. sfinţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFINŢÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
(Dicţionar de sinonime)

SFINŢÍ vb. v. ameţi, apune, asfinţi, chercheli, coborî, consacra, consfinţi, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoţi, stabili, stator-nici, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

SFINŢÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizaţie, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificaţie. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeştanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
(Dicţionar de sinonime)

SFINŢÍRE s. v. amurg, apus, asfinţit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-ţire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfi sfin sfint sfinti

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ntire intire