sfincter dex - definiţie, sinonime, conjugare

sfincter

sfincter sfincter
SFÍNCTER, sfinctere, s.n. Muşchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcţie de gradul de contracţie sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFÍNCTER ~e n. anat. Muşchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] /<fr., lat. sphincter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfinctér (-re), s.n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s.n. (muşchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.
(Dicţionarul etimologic român)

SFÍNCTER s.n. Muşchi circular care închide sau strânge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strânge].
(Dicţionar de neologisme)

SFÍNCTER1 s. n. muşchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter)
(Marele dicţionar de neologisme)

SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter)
(Marele dicţionar de neologisme)

sfíncter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfínctere
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfi sfin sfinc sfinct

Cuvinte se termină cu literele: er ter cter ncter incter