SFINŢÍ, sfinţesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfinţeşte el cu mine. – Din sl. sventiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SFINŢÍT1 s.n. v. asfinţit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SFINŢÍT2, -Ă, sfinţiţi, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinţi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SFINŢ//Í ~ésc tranz. 1) A trece în rândul sfinţilor; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârşirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste şi admiraţie exagerată; a venera. /<sl. sventiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Pátruzeci-de-Sfínţi s. pr. m. pl. (sil. -tru-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sfinţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfinţésc, imperf. 3 sg. sfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfinţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SFINŢÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍ vb. v. ameţi, apune, asfinţi, chercheli, coborî, consacra, consfinţi, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoţi, stabili, stator-nici, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍT adj. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TUR-MENTAT.
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍT s. v. amurg, apus, asfinţit, înserare, seară, vest.
(Dicţionar de sinonime)
APĂ SFINŢÍTĂ s. v. agheasmă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SFINŢÍT1 s.n. v. asfinţit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SFINŢ//Í ~ésc tranz. 1) A trece în rândul sfinţilor; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârşirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste şi admiraţie exagerată; a venera. /<sl. sventiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Pátruzeci-de-Sfínţi s. pr. m. pl. (sil. -tru-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sfinţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfinţésc, imperf. 3 sg. sfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfinţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SFINŢÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍ vb. v. ameţi, apune, asfinţi, chercheli, coborî, consacra, consfinţi, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoţi, stabili, stator-nici, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍT adj. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TUR-MENTAT.
(Dicţionar de sinonime)
SFINŢÍT s. v. amurg, apus, asfinţit, înserare, seară, vest.
(Dicţionar de sinonime)
APĂ SFINŢÍTĂ s. v. agheasmă.
(Dicţionar de sinonime)