sforțare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFORŢÁ, sforţéz, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forţa. Cf. it. s f o r z a r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFORŢÁRE, sforţări, s.f. Acţiunea de a se sforţa şi rezultatul ei; opintire, efort, strădanie. – V. sforţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE SFORŢ//Á mă ~éz intranz. A depune forţă (fizică sau/şi intelectuală) în vederea realizării unei acţiuni. /cf. S + a sforţa, it. sforzare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SFORŢÁ vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].
(Dicţionar de neologisme)

SFORŢÁRE s.f. Acţiunea de a se sforţa şi rezultatul ei; opintire, efort. [< sforţa].
(Dicţionar de neologisme)

SFORŢÁ vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it. sforzare)
(Marele dicţionar de neologisme)

sforţá vb., ind. prez. 1 sg. sforţéz, 3 sg. şi pl. sforţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sforţáre s. f., g.-d. art. sforţării; pl. sforţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFORŢÁ vb. 1. v. opinti. 2. v. strădui. 3. v. încerca. 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)
(Dicţionar de sinonime)

SFORŢÁRE s. 1. v. opinteală. 2. v. strădanie. 3. efort, încercare, osteneală, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ările lui au fost zadarnice.) 4. v. perseverenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfo sfor sfort sforta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ortare