SFREDELÚŞ, sfredeluşi, s.m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; şi în sintagma sfredeluşul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SFREDELUŞÍ, sfredeluşésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
sfredelúş s. m., pl. sfredelúşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sfredeluşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfredeluşésc, imperf. 3 sg. sfredeluşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfredeluşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SFREDELÚŞ s. 1. (TEHN.) burghiaş, (reg.) sfredelaş, sfredeleac, sfredelecaş, sfredelecuţ. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)
(Dicţionar de sinonime)
SFREDELÚŞ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
SFREDELUŞÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SFREDELUŞÍ, sfredeluşésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sfredeluşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfredeluşésc, imperf. 3 sg. sfredeluşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfredeluşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SFREDELÚŞ s. 1. (TEHN.) burghiaş, (reg.) sfredelaş, sfredeleac, sfredelecaş, sfredelecuţ. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)
(Dicţionar de sinonime)
SFREDELÚŞ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
SFREDELUŞÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
(Dicţionar de sinonime)