sfruntare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentaţie). – Din it. sfrontare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFRUNTÁRE, sfruntări, s.f. (Rar) Acţiunea de a sfrunta şi rezultatul ei; p. ext. neruşinare, obrăznicie, impertinenţă. – V. sfrunta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SFRUNT//Á ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreţ şi în mod obraznic. /<it. sfrontare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SFRUNT//ÁRE ~ări f. rar 1) v. A SFRUNTA. 2) Atitudine obraznică şi dispreţuitoare. /v. a sfrunta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
(Dicţionar de neologisme)

SFRUNTÁRE s.f. Acţiunea de a sfrunta şi rezultatul ei; înfruntare, provocare; (p. ext.) neruşinare, obrăznicie. [< sfrunta].
(Dicţionar de neologisme)

SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
(Marele dicţionar de neologisme)

sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. şi pl. sfrunteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfruntáre s. f., g.-d. art. sfruntării; pl. sfruntări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
(Dicţionar de sinonime)

SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o ~.) 2. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) semeţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)
(Dicţionar de sinonime)

SFRUNTÁRE s. v. înfruntare, sfidare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfr sfru sfrun sfrunt

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare untare