sfârcuire

SFÂRCUÍRE, sfârcuiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a sfârcui şi rezultatul ei. – V. sfârcui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sfârcuíre s. f., g.-d. art. sfârcuírii; pl. sfârcuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: sf sfa sfar sfarc sfarcu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire rcuire