sibarit

SIBARÍT, -Ă, sibariţi, -te, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Persoană) care trăieşte în lux, lene şi desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIBARÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) Care trăieşte în lux, trândăvie şi desfrâu. /<fr. sybarite, lat. Sybarita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SIBARÍT, -Ă s.m. şi f. Persoană înclinată spre o viaţă de lux şi desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraş antic în Italia].
(Dicţionar de neologisme)

SIBARÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieţi de lux şi desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)
(Marele dicţionar de neologisme)

sibarít adj. m., s. m., pl. sibaríţi; f. sg. sibarítă, pl. sibaríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)