şíbă, şíbe, s.f. (reg.) 1. crenguţă; vreasc, surcică. 2. prăjină de care se leagă găleata la fântâna cu cumpănă. 3. cumpănă (la fântână).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
şíba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul ţapinelor; şuba!
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
şibá, şibéz, vb. I (reg.; despe butuci) a târî cu ajutorul ţapinelor; a şuba.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞÍBĂ s. v. crăculiţă, crăcuşoară, crăcuţă, crenguţă, gătej, rămurea, rămurică, surcea, surcică, uscătură, vreasc.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
şíba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul ţapinelor; şuba!
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞÍBĂ s. v. crăculiţă, crăcuşoară, crăcuţă, crenguţă, gătej, rămurea, rămurică, surcea, surcică, uscătură, vreasc.
(Dicţionar de sinonime)