sică dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÍCĂ, sici, s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse în rozete şi cu flori mici albăstrui sau roşietice în formă de spiculeţe (Statice gmelini). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÍ//CĂ ~ci f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari, dispuse în rozete, cu flori violete, grupate în spiculeţe, răspândită în deşerturi şi pe litoral. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sícă s.f. – Plantă (Statice Gmelini). Origine necunoscută.
(Dicţionarul etimologic român)

SÍCA s. f. pumnal cu lama uşor încovoiată. (< lat. sica)
(Marele dicţionar de neologisme)

sícă s. f., g.-d. art. sícii; pl. sici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

síca s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şícă! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă oile.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SÍCĂ s. (BOT.; Statice gmelini) (reg.) marchedon, garofiţă-de-mare, limba-boului, limba-peştelui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica