sicilienilor

SICILIÁN, -Ă, sicilieni, -e, subst., adj. I. 1. S.m. şi f. Locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care aparţine sicilienilor (I 1) sau Siciliei, privitor la sicilieni sau la Sicilia. 3. Adj. (În sintagma) Apărare siciliană = numele unui sistem de apărare la jocul de şah. II. 1. Subst. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 2. Adj. Care se referă la formaţiile şi la etajul sicilianului (II 1 ). III. S.f. Vechi dans italian cu o mişcare moderată; melodie după care se execută acest dans, având un caracter foarte armonios şi pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SICILIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. // adj. Care aparţine acestui subetaj. [Pron. -li-an. / < fr. sicilien, cf. Sicilia – insulă italiană în Marea Mediterană].
(Dicţionar de neologisme)

SICILIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia. II. adj. 1. referitor la Sicilia. 2. apărare ~ă = sistem de apărare la jocul de şah; casată ~ă = numele unui sortiment de casată. ♢ (s. n.) dialect din Italia meridională, vorbit în Sicilia. III. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. IV. s. f. 1. vechi dans italian cu mişcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. (în sec. XVII-XVIII) parte lentă a lucrărilor instrumentale (sonată, concert); formă a ariilor lirice. (< fr. sicilien, it. siciliano)
(Marele dicţionar de neologisme)

sicilián (persoană) s. m., adj. m. (sil. -li-an); pl. siciliéni (sil. -li-eni); f. sg. siciliánă, g.-d. art. siciliénei, pl. siciliéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sicilián (geol.) s. n. (sil. -li-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)