siflantă dex - definiţie, sinonime, conjugare
SIFLÁNT, -Ă, siflanţi, -te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de dinţi sau numai de dinţii incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIFLÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o uşoară şuierătură; sibilant. /<fr. sifflant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SIFLÁNT, -Ă adj. 1. (Despre respiraţie) Şuierător; strident. 2. (Fon.) Consoană siflantă (şi s.f.) = consoană pronunţată cu o uşoară şuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].
(Dicţionar de neologisme)

SIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană şuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respiraţie) şuierător. (< fr. sifflant)
(Marele dicţionar de neologisme)

siflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántă; pl. n. şi f. siflánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SIFLÁNT adj. (FON.) sibilant, şuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SIFLÁNTĂ s. (FON.) sibilantă, şuierătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sif sifl sifla siflan

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta lanta flanta