SIGNATÁR, -Ă, signatari, -e, s.m. şi f. (Înv.) Semnatar. – Din fr. signataire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
signatár s. m., pl. signatári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
signatáră s. f., g.-d. art. signatárei; pl. signatáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
signatár s. m., pl. signatári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)