sigur
[Sinonime]
SÍGUR, -Ă, (I) siguri, -e, adj., (II) adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui. ♢ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta şi a acţiona în mod neşovăielnic, a fi conştient de valoarea şi de puterile proprii. (Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente şi cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la ţintă, fără risc; a nu da greş. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur. ♢ Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu dă greş; precis; fără defect. Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neşovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. Adv. 1. Da. 2. În mod precis, negreşit. ♢ Expr. (Fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială. – Din ngr. síghuros.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÍGUR1 adv. 1) Fără îndoială; negreşit. ~ că da. ♢ Mai mult ca ~ fără nici o îndoială; precis. 2) Cu încredere în sine. A se ţine ~. /<ngr. síghuros
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SÍGUR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care nu provoacă îndoială; neîndoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~ă. 2) Care este încredinţat, convins. ~ de reuşită. ♢ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea încredere deplină în cineva (sau în ceva). 3) Care este de nădejde; pe care te poţi bizui. Adăpost ~. ♢ A fi în mâini ~e (a fi) în mâini de nădejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) într-un loc unde nu există nici o primejdie. A merge la ~ a acţiona fără greş. Mână ~ă mână fermă, neşovăielnică. 4) Care produce efectul dorit; cu acţiune pozitivă; eficace. Remediu ~. /<ngr. síghuros
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sígur (-ră), adj. – 1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. – 2. (Adv.) În mod cert. – Mr. sigur. Ngr. σίγουρος, din ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, Rom., XXXIII, 286). – Der. nesigur, adj. (incert); siguranţă, s.f. (securitate); nesiguranţă, s.f. (insecuritate); sigureală (var. siguritate), s.f. (înv., securitate); siguripsi, vb. (a asigura), din ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin), sec. XVIII, înv.; asigura, vb. (a căpăta garanţii); asigurător, adj. (care asigură). Există tendinţa de a conjuga asigurez „semnez o poliţă de asigurare” şi asigur „fixez, întăresc”.
(Dicţionarul etimologic român)
sígur adj. m., pl. síguri; f. sg. sígură, pl. sígure
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÍGUR adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărât, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor. (Cu paşi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a oraşului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) 11. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (- Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Sigur ≠ incert, şovăielnic, nesigur, şovăitor
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÍGUR1 adv. 1) Fără îndoială; negreşit. ~ că da. ♢ Mai mult ca ~ fără nici o îndoială; precis. 2) Cu încredere în sine. A se ţine ~. /<ngr. síghuros
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sígur (-ră), adj. – 1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. – 2. (Adv.) În mod cert. – Mr. sigur. Ngr. σίγουρος, din ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, Rom., XXXIII, 286). – Der. nesigur, adj. (incert); siguranţă, s.f. (securitate); nesiguranţă, s.f. (insecuritate); sigureală (var. siguritate), s.f. (înv., securitate); siguripsi, vb. (a asigura), din ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin), sec. XVIII, înv.; asigura, vb. (a căpăta garanţii); asigurător, adj. (care asigură). Există tendinţa de a conjuga asigurez „semnez o poliţă de asigurare” şi asigur „fixez, întăresc”.
(Dicţionarul etimologic român)
sígur adj. m., pl. síguri; f. sg. sígură, pl. sígure
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÍGUR adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărât, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor. (Cu paşi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a oraşului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) 11. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (- Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Sigur ≠ incert, şovăielnic, nesigur, şovăitor
(Dicţionar de antonime)