SIGURIPSÍ, siguripsésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
siguripsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. siguripsésc, imperf. 3 sg. siguripseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. siguripseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SIGURIPSÍ vb. v. asigura, convinge, garanta, încredinţa.
(Dicţionar de sinonime)
SIGURIPSÍRE s. v. asigurare, garantare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
siguripsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. siguripsésc, imperf. 3 sg. siguripseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. siguripseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SIGURIPSÍ vb. v. asigura, convinge, garanta, încredinţa.
(Dicţionar de sinonime)
SIGURIPSÍRE s. v. asigurare, garantare.
(Dicţionar de sinonime)