sihastrului
[Sinonime]
SIHÁSTRU, -Ă, sihaştri, -stre, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăieşte izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur. [Var.: sehástru, -ă s.m. şi f.] – Din ngr. isihastís.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SIHÁ//STRU ~ştri m. 1) Călugăr care trăieşte într-un loc izolat de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciuni; pustnic; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce un mod izolat de viaţă. /<ngr. isihastrís
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sihástru (-ştri), s.m. – Eremit, anahoret. – Var. sehastru, Mold. săhastru, sahastru. Mgr. ἠσυχαστής „care trăieşte liniştit” (Murnu, 15), cf. isihie şi sl. (v. sb.) sihasti (Vasmer, Gr., 131). Modificarea terminaţiei se datorează dificultăţii grupului final -stŭ (cf. buiestru) şi analogiei cu der. – Der. sihăstrie, s.f. (pustnicie, viaţă de sihastru), din mgr. ἠσυχάστρια sau ἠσυχαστήριον, sl. sichastrija; sihăstri, vb. (a trăi cu sihaştrii); sihăstreşte, adv. (ca sihaştrii).
(Dicţionarul etimologic român)
sihástru s. m., art. sihástrul; pl. siháştri, art. siháştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SIHÁSTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.
(Dicţionar de sinonime)
SIHÁSTRU s. v. pustnic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SIHÁ//STRU ~ştri m. 1) Călugăr care trăieşte într-un loc izolat de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciuni; pustnic; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce un mod izolat de viaţă. /<ngr. isihastrís
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
sihástru s. m., art. sihástrul; pl. siháştri, art. siháştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SIHÁSTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.
(Dicţionar de sinonime)
SIHÁSTRU s. v. pustnic.
(Dicţionar de sinonime)