sihăstreai

SIHĂSTRÍ, sihăstrésc, vb. IV. 1. Intranz. A duce viaţă de sihastru; fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru. 2. Refl. şi intranz. A se face, a deveni sihastru; fig. a se izola de societate. – Din sihastru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SIHĂSTR//Í ~ésc 1. intranz. A fi sihastru; a pustnici; a schimnici. 2. tranz. fig. A face să se sihăstrească. /Din sihastru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SIHĂSTR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni sihastru; a se face sihastru; a se pustnici; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un sihastru). /Din sihastru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sihăstrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sihăstrésc, imperf. 3 sg. sihăstreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sihăstreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SIHĂSTRÍ vb. v. pustnici.
(Dicţionar de sinonime)

SIHĂSTRÍ vb. v. izola.
(Dicţionar de sinonime)