sihăstrie

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s.f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viaţă de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăieşte un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s.f.] – Din sl. sihastirija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIHĂSTRÍ//E ~i f. 1) Viaţă de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăieşte un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] /<sl. sihastirija, ngr. isyhastírion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sihăstríe s. f., art. sihăstría, g.-d. art. sihăstríei; (locuri) pl. sihăstríi, art. sihăstríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SIHĂSTRÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
(Dicţionar de sinonime)

SIHĂSTRÍE s. v. izolare, pustietate, singu-rătate.
(Dicţionar de sinonime)