silă dex - definiţie, sinonime, conjugare

silă

[Sinonime]
SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ Loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere. Loc. adj. şi adv. Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forţat. ♢ Loc. adv. De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să..., vrând-nevrând; de voie, de nevoie. ♢ Loc. vb. (Înv. şi reg.) A face (cuiva) silă = a sili (1), a forţa (pe cineva). ♢ Expr. (Înv. şi reg.) A-şi face silă = a-şi da mare osteneală, a se strădui. ♦ Violenţă, abuz săvârşit împotriva cuiva. 3. (Înv.) Putere, forţă. ♦ (Concr.) Armată, oaste. ♦ (Reg.; cu determinări introduse prin prep. „de”) Mulţime de... – Din sl. sila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÍL//Ă ~e f. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ♢ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simţi repulsie faţă de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrângere; forţat. În (sau din) ~ fără nici o plăcere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. sila
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sílă (-le), s.f. – 1. (Înv.) Forţă, putere, potenţă. – 2. (Înv.) Forţe armate. – 3. (Înv.) Minune, miracol. – 4. Forţă, violenţă. – 5. Constrîngere. – 6. Dezgust, aversiune, scîrbă. – Mr., megl. silă. Sl. (bg.) sila „putere” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 344). – Der. sili, vb. (a obliga, a constrînge, a forţa; a presa; a viola, a asupri; a se strădui, a-şi da silinţa; a face tot posibilul), din sl. siliti, bg. siljă; silinţă, s.f. (forţare, sîrguinţă; rîvnă); nesilit, adj. (voluntar, spontan); silitor, adj. (sîrguincios, harnic); silnic, adj. (înv., puternic; înv., autoritar, violent; constrîns, obligat; dezagreabil, penibil), din sl. silĭnikŭ; silnică, s.f. (plantă, Glechoma hederacea); silnicesc, adj. (înv., impus, obligat); silniceşte, adv. (prin forţă); silnici, vb. (a constrînge, a violenta); silnicie, s.f. (violenţă); silui, vb. (a viola), din sl. silovati, silują; siluitor, s.m. (violator); nesiluit, adj. (liber, voluntar); năsălnic, adj. (Mold., violent, brutal, nepoliticos); năsălnicie, s.f. (Mold., violenţă).
(Dicţionarul etimologic român)

cu de-a síla loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sílă s. f., g.-d. art. sílei; (constrângeri) pl. síle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÍLĂ s. 1. v. dezgust. 2. constrângere, forţă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SÍLĂ s. v. abuz, armată, batjocorire, duium, exces, forţă, grămadă, minune, miracol, mulţime, necinstire, oaste, oştire, potop, puhoi, putere, puzderie, samavolnicie, silnicie, siluire, sumedenie, trupe, viol, violare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sil

Cuvinte se termină cu literele: la ila