silabisit

SILABISÍ, silabisésc, vb. IV. Tranz. A pronunţa sau a citi despărţind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunţa sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripţie, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SILABISÍT s.n. Faptul de a silabisi. – V. silabisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SILABIS//Í ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunţând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

silabisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. silabiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

silabisít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SILABISÍ vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)
(Dicţionar de sinonime)

SILABISÍT s. v. silabisire.
(Dicţionar de sinonime)