sileaf dex - definiţie, sinonime, conjugare

sileaf

SILEÁF, sileafuri, s.n. (Turcism înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [Var.: sileáh, seleáf s.n.] – Din tc. silâh „armă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sileáf (-furi), s.n. – Brîu, centiron pe care se înfigeau arme. – Var. seleaf, sileg, sileah. Mr. şileahe, megl. sileafi. Tc. (arab.) silah (Şeineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah. – Der. silihtar, s.m. (dregător turc, purtătorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Şeineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης.
(Dicţionarul etimologic român)

sileáf s. n. (sil. -leaf), pl. sileáfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: si sil sile silea

Cuvinte se termină cu literele: af eaf leaf ileaf