silicatului
[Sinonime]
SILICÁT, silicaţi, s.m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziţia unui mare număr de minerale şi care se foloseşte în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei şi a a materialelor de contrucţii. – Din fr. silicate
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SILICÁ//T ~ţi m. Sare a acidului silicilic care intră în compoziţia unui număr mare de minerale şi este întrebuinţată ca materie primă (în metalurgie, în industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].
(Dicţionar de neologisme)
SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)
(Marele dicţionar de neologisme)
silicát s. m., pl. silicáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conţine silicat, ca element principal.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SILICÁ//T ~ţi m. Sare a acidului silicilic care intră în compoziţia unui număr mare de minerale şi este întrebuinţată ca materie primă (în metalurgie, în industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)
(Marele dicţionar de neologisme)
silicát s. m., pl. silicáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conţine silicat, ca element principal.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.
(Dicţionar de sinonime)