siliculă
SILÍCULĂ, silicule, s.f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt şi cu un fals perete despărţitor în interior. – Din fr. silicule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SILÍCUL//Ă ~e f. Silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lăţimea. /<fr. silicule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SILÍCULĂ s.f. Fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemănător cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule].
(Dicţionar de neologisme)
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărţitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula)
(Marele dicţionar de neologisme)
silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SILÍCUL//Ă ~e f. Silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lăţimea. /<fr. silicule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărţitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula)
(Marele dicţionar de neologisme)
silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)