silită

SILÍT², -Ă, siliţi, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forţat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acţiuni, mişcări etc.) Zorit², grăbit. – V. sili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SILÍT¹ s.n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s.f.] – Din engl. silite, germ. Silit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SILÍTĂ s.f. v. silit¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SILÍT f. Carbură de siliciu, întrebuinţată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].
(Dicţionar de neologisme)

SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)
(Marele dicţionar de neologisme)

silít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SILÍT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.
(Dicţionar de sinonime)

SILÍT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Silit ≠ benevol, voit
(Dicţionar de antonime)