silurian dex - definiţie, sinonime, conjugare

silurian

[Sinonime]
SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de şisturi argiloase, prin apariţia primelor plante terestre şi prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ♢ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S.n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparţine silurianului (l), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SILURIÁN1 n. geol. Perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SILURI//ÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) Care ţine de perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SILURIÁN s.n. (Geol.) A treia perioadă (sistem) a paleozoicului. V. gotlandian. // adj. Care aparţine acestei perioade; siluric. [Pron. -ri-an. / < fr. silurien, cf. silurivechiul nume al celţilor care au trăit în sud-vestul Angliei].
(Dicţionar de neologisme)

SILURIÁN, -Ă adj., s. n. (din a treia perioadă a paleozoicului. (< fr. silurien)
(Marele dicţionar de neologisme)

silurián adj. m. (sil. -ri-an), pl. siluriéni (sil. -ri-eni); f. sg. siluriánă, pl. siluriéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

silurián s. n. (sil. -ri-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SILURIÁN adj., s. (GEOL.) siluric.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sil silu silur siluri

Cuvinte se termină cu literele: an ian rian urian lurian