silvic

SÍLVIC, -Ă, silvici, -ce, adj. Care aparţine pădurii sau silviculturii, privitor la pădure sau la silvicultură; care activează în domeniul silviculturii; forestier. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care lucrează în domeniul silviculturii. – Silvă + suf. -ic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÍLVI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de pădure; propriu pădurii. Ocol ~. 2) Care ţine de silvicultură; caracteristic silviculturii. Inginer ~. /silvă + suf. ~ic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÍLVIC, -Ă adj. Care se referă la păduri, la silvicultură; forestier. [Cf. lat. silva – pădure].
(Dicţionar de neologisme)

SÍLVIC, -Ă adj. referitor la păduri, la silvicultură; forestier. (< silvicultură)
(Marele dicţionar de neologisme)

sílvic adj. m., pl. sílvici; f. sg. sílvică, pl. sílvice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SÍLVIC adj. (SILV.) forestier, (înv.) silvanal. (Ex-ploatări ~.)
(Dicţionar de sinonime)