silvotehnica

SILVOTÉHNICĂ s.f. Parte a silviculturii care se ocupă cu tehnica creării şi a creşterii arboreturilor în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. – Silvo- + tehnică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SILVOTÉHNICĂ s.f. Aplicarea în practică, pe scară de producţie, a rezultatelor obţinute de ştiinţa silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. [Gen. -cii. / cf. lat. silva – pădure, gr. techne – meşteşug].
(Dicţionar de neologisme)

SILVOTÉHNICĂ s. f. aplicarea în practică, pe scară de producţie, a rezultatelor obţinute de ştiinţa silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. (< silvo- + tehnică)
(Marele dicţionar de neologisme)

silvotéhnică s. f., g.-d. art. silvotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)