simbiotică

SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioţi, privitor la simbioză sau la simbioţi; care trăieşte în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SIMBIÓTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de simbioză; propriu simbiozei. /<fr. symbiotique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SIMBIÓTIC, -Ă adj. Care trăieşte în simbioză; simbiotrof. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiotique].
(Dicţionar de neologisme)

SIMBIÓTICĂ s.f. Arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva şi conserva între ei viaţa de societate. [Gen. -cii. / cf. gr. syn – împreună, bios – viaţă].
(Dicţionar de neologisme)

SIMBIÓTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăieşte în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva şi conserva între ei viaţa de societate. (< fr. symbiotique)
(Marele dicţionar de neologisme)

simbiótic adj. m. (sil. -bi-o-), pl. simbiótici; f. sg. simbiótică, pl. simbiótice
(Dicţionar ortografic al limbii române)